Chiar ma intrebam cand o sa apara si asta. Aparuse de ceva timp spamul de tip marketing al diverselor companii ce-si promoveaza produsele sau siturile, insa acum a aparut si spamul de pornache pe Twitter. Mai nou ma urmareste o tipa ce are statusul: “Imagine yourself gliding in me and cumming inside me. thats what i want, lets make it happen.” Are si un link la un site de xxx video chating cu niste babatii suspecte pe post de “hot singles”.

Deci da… io nu pot, se ofera careva s-o ajute? )

[o lista de animalute mai mari sau mai mici, mai fioroase sau mai inocente, intalnite in 4 ani de facultate. ghici ghicitoare cine-i cine... ]

1. Delfinul era convins ca dumnezeu e prost si ca el e mai destept. Mai avea el niste pareri referitoare la conspiratiile globaliste, la WWII, la evrei, holocaust si politica externa a Romaniei si, in general, era cam de neoprit cand incepea sa povesteasca despre orice altceva decat materia pe care o avea de predat. Tind sa cred ca era o victima a sistemului… o umbra a inginerului de altadata.

2. Ala mare, batran, de nu suporta negru si respira greu nu era tac-su, ci era tatal nostru, al tuturor, reincarnarea personificata. Era un adevarat Tutankamon al electronicii, ce fusese prezent la construirea piramidelor de antene prezente pe acoperisurile blestemate. Salasluia in miezul maleficului si putea fi observat bantuind pe coridoarele sumbre la ceasuri tarzii din noapte.

3. Strutul isi balanganea capul aruncand in dreapta si stanga cu diode Zener. Il deranjau magariile leului (ciudata inrudire de animale, nu?), iar cand vorbea despre asta, vorbea apasat si cu privirea fixa. Isi mentinea tonusul strabatand jungla citadina perpedes. Cuvantul lui avea greutate printre celelalte lighioane ale junglei politehniste, iar printre soricei era respectat.

4. El Guro, cunoscut de unii si gurul, isi scotea amenintator un cutit in timpul examenului, spre urinarea audientei, iar mai apoi isi scotea tacticos o portocala pe care incepea si mai tacticos s-o decojeasca. Umilirea la care ii supunea pe discipolii sai soricei era demna de titlul sau de El Guro.

5. Testosul se ataca la orice intrebare din sfera matematicii, debordand de complexe de inferioritate. Pe scurt, un personaj razbunator si mult prea inflamabil ca sa merite sa faci scantei in jurul lui.

6. Sconcsul obosise sa se mai mire de ce audienta ii disparea ca prin farmec dupa prima prelegere. La fel obosise sa se mai intrebe de ce toate geamurile erau deschise ostentativ si de ce mai lesina cate un june soricel in randul intai. Aceia putini care avusesera curajul sa-i paseasca barlogul stramt, iesisera livizi la fata si se indreptasera spre primul recipient in care sa-si verse matele.

7. Ratonul, spre deosebire de sconcs, nu avea izul acestuia din urma, insa poseda un aspect fizic de toata jena. De l-ai fi vazut pe strada, ai fi putut lesne sa-l clasifici eronat ca facand parte dintr-o categorie dezavantajata a societatii. Exista putini martori ai calitatilor sale oratorice indoielnice, insa exista o sumedenie de legende despre fabuloasa sa memorie. Slaba. Foarte slaba. “Note? Care note? Care materie?”

8. Cel ce se credea cel mai important era bineinteles king of the jungle: Leul! Pe cat de leu paraleu era el, avea o pasiune pentru camasile roz. (Bine ca nu erau camasile negre, totusi!) Si mai avea o pasiune in a crea o serie de regulamente care mai de care mai imbecile, dar, de parca asta nu ar fi fost suficient, ii placea la nebunie sa-si incalce propriile regulamente, pentru a-si arata superioritatea de sef de trib. Exponat specific al birocratiei de pretutindeni, nu cruta pe nimeni cand venea vorba de aplicarea celor nspe reguli amintite mai sus.

9. Una din asistentele leului era o hiena cam cretina. Se zvonea ca hiena ar avea niscaiva bucurii de natura sexuala pe la unii soricuti dornici de promovarea prin 5 in toamna, insa credem ca erau doar barfe rautacioase. Faptul ca era incompatibila cu orice logica si ca ii lipsea rabdarea de a corecta este insa un lucru cert.

10. Ratusca cea urata se alatura veveritei zbarcite, gascai dolofane si ratonului pe lista celor carora viata personala le lipsea cu desavarsire sau care presupuneau din start lipsa vietii personale a interlocutorilor domniilor lor. Se pare ca timpul avea nesfarsita rabdare, vorba lui Preda, cu aceste specimene, caci asteptarea intrevederii cu ei aducea un biet soricel in pragul anemiei si nebuniei. Orele tarzii petrecute pe holurile imputite, fumatul pachet dupa pachet, mancatul de porcarele racite si sleioase de la shaormeria din colt, zacutul pe scarile mizere, cititul la lumina slaba a becurilor prafuite, in fine simpla prezenta prelungita in preajma unui camp semnificativ de radiatii au contribuit toate la degradarea sanatatii intregii populatii de soricei, a aspirantilor la titlul de inginer.

Semneaza un soricel obosit.

[cei care mai stiu si alte cazuri de lighioane ii rog sa lase un comentariu]

… catre studenta sa, Foxana.

You’ve got mail. Actually, you’ve got muil.

Am partial marti la RFIA = Recunoasterea Formelor si Inteligenta Artificiala, cu maestrul Neagoe Basarab.
Mai am, evident, si multe altele in agenda acestei saptamani: teme, alte partiale, job, continuarea instalarii draciei de server, etc. First things first: ma bag la o lectura “usoara” despre retele neurale supervizate si nesupervizate, perceptronul multistrat, retele Kohone(s)n si altele asemenea. Mai in gluma, mai in serios, aseara am realizat care era substratul din vorba celebrului Lenin: “Invatati, invatati, invatati”, mai exact legatura dintre procesul de invatare si procese sinaptice petrecute intre neuroni. Poate avea si el cunostiinte de retele neurale?

Însă, feţii miei, Iosafe şi Varlaame, tot să mi vă aduceţi aminte şi de mine, nechibzuitul şi lenevosul, că, cu adevărat, eu sunt viţa cea rea, carea nu face rod, şi oaia cea rătăcită şi pierdută în propastie şi în surpăturile céle adânci, şi dăspărţit den turma Domnului nostru Iisus Hristos, şi sunt încungiurat de fierăle céle réle, şi zvăpăiose, şi mâniose, şi cu dinţii ascuţiţi, şi slobozesc den ochi scântei ca fulgerul.

Amin!

[later edit:] Am dat partialul la RFIA, mai mult ca sigur il voi reface in sesiune, urmeaza maine in zori PS. Ne auzim in weekend!
[later, later edit:] Am luat 16 din 25! Incredibil, dar adevarat… se pare ca m-am autoevaluat bine. Parca nu-mi mai vine sa-l refac acuma. In sfarsit o veste buna printre atatea proaste…

Cacanie. Clar. Sau un kaki cacaniu. Exista asa ceva? Eu cred ca da.

Ok, ok, ok. Sa explic care-i treaba cu culorile. Cand eram mica si tocmai invatam si eu zilele saptamanii, incepusem sa le asociez mental o culoare. (Intotdeauna memoria vizuala mi-a fost mai buna…) Lunea era galbena, martea nu mai imi aduc aminte, joia rosie sau albastra, vinerea era verde, sambata ceva roz, duminica pare-mi-se ca alba. Miercurea o vedeam in galben sau in orice caz ceva luminos, probabil fiind tocmai in mijloc exista o asocierea ascunsa.

Ei bine, ziua de astazi a fost marcata de o culoare cacanie, un kaki toxic. Trezita cu greu de dimineata ca sa trec pe la serviciu, ajung acolo si observ cu stupoare schimbari de decor. Toata gasca (aka micul meu departament de 10 oameni) se mutase la alt etaj unde conditiile erau mai vitrege: birouri mai putine si mai ingramadite. Din fericire, nu trebuie sa trec p-acolo prea des, putand sa lucrez d-acasa.
Trec peste uimirea noului decor si intru in posesia mult asteptatului modem de la Vodafone. Zic “mult asteptatul” pentru ca a durat mai bine de o luna pana ni s-au aprobat cererile de catre conducere, drept urmare este de inteles nerabdarea mea de a vedea minunatia de modem si de a-i testa capabilitatile. Bag intr-un final mititelul alb in USB, pornesc VPN-ul si hai sa vedem ce poate sa faca! CU-CU! Viteza sub 1 Kbps!!! Incepusem sa fierb. Nici oamenii din jurul meu nu puteau sa creada ce se intampla. Ma deloghez de pe VPN si surprize, surprize: viteza de peste 1 Mbps! Deci, care va sa zica, VPN-ul il incetineste pe micut. Buuun, e de inteles, nu zic ba, daaar eu nu pot munci altfel decat cu VPN-ul pornit, de unde rezulta ca n-a fost o idee prea buna afterall!!!

Plec de la serviciu si ma indrept spre Polizu, unde aveam un mirobolant laborator cu o denumire prea lunga pentru a fi reprodusa aici. Nu cred ca exista politehnist care sa nu stie ce inseamna Polizu, care sa nu fi trait macar o senzatie stranie in acel loc parca scos din Zona Crepusculara. Baremi, noaptea in Polizu iti da toti fiorii posibili. Ce poate sa fie mai creepy de atat? Va zic eu…

Aveam de rulat niste programe prin Matlab care durau forever, same boring shit ca la fiecare 2 saptamani. Problema de data asta era ca nu prea puteai sa parasesti computerul fiindca 1 data la fiecare 200 de iteratii trebuia sa notezi niste balarii. Drept urmare erai blocat pe scaun in fata monitorului cam 20 de minute pentru fiecare rulare. Suntem oameni si mai avem si nevoi fiziologice. Ca sa nu alerg ca la 100 de metri garduri pe holurile din Polizu, astept sa termin o rulare si ma duc la “muzeul de o persoana” (terminologie foxaniana pentru wc/buda/toaleta). Ies din laborator, strabat un hol lung si intunecos la acea ora, ies pe inca o usa, ajung intr-un alt mic holisor, intr-un final la baie. Termin eu treburile la baie si dau sa ma intorc in lab sa continui activitatea plictisitoare de mai dinainte. Dar surpriza: usa de la holul lung si intunecos – INCHISA! Trag de usa in toate felurile: nimic! Incep sa bat in usa, in geamul usii, iarasi fara rezultat. Mi-e greu sa descriu in cuvinte ce senzatii traiam in acel moment: ceva intre “La tiganci” de Eliade si un episod nocturn din “La limita imposibilului”. M-am gandit ca poate m-am sclerozat subit si trag de usa gresita. Ma invart un pic dezorientata si hotarasc sa ma duc in explorare la parter. Dau intr-o sala de o tanti, ii povestesc ce am patit, ea se uita la mine lung, vine cu mine pana sus sa se convinga ca nu aberez si intr-un final imi marturiseste ca si ea a mai patit ceva similar. Se pare ca anumite specimene (banuim ca sunt chimisti) de laboranti inchid toate usile cand parasesc incinta, omitand alte lumini aprinse in alte sali, posibilitatea sa mai existe si alte fiinte vii prin preajma!

Mobilul il uitasem in laborator, eram intr-o bluza subtire, afara frig ca dracu… ce-i de facut? “Incercati la portar, poate are el cheile.” zice tanti. Ma aventurez in bezna de afara pana la poarta unde totul era paraginit si nu exista nici un semn care sa indice ca ar fi trait vreodata un portar acolo! Ma intorc degerata de frig, gandindu-ma ca deja trecusera destul de multe minute si sperand ca poate se ingrijoreaza cei dinauntru si or veni in cautarea mea. Ash, fratie! Ii imprumut mobilul doamnei sa incerc sa sun pe cineva dinauntru. Nu puteam sa-mi aduc aminte decat numarul meu, evident! Asadar, incep sa ma sun pe mine. Imi aduc aminte ca mobilul il pusesem pe silent (sa nu deranjam desfasurarea laboratorului, nu?) si ca vibratiile lui erau usor de ignorat.

In culmea disperarii, incep sa bat ca nebuna in usile alea. Intr-un final, unei amice ii trece prin gand sa verifice de unde se auzea sunetul deranjant si ma gaseste. Vine laborantul cu cheile si ma salveaza. Urmeaza glumite, zambete, pareri, injuraturi, etc. Monotonia fusese dispersata.

Concluzia zilei de astazi: nu va luati supozitor alb de la Vodafone si aveti grija cand plecati la baie – luati-va mobilul cu voi, oriunde!! One never knows what might happen!

Pe incheiere, o las pe fatuca asta sa va zica vreo doua. Ia zi-le tu, Jeano!

[replica la "O zi din viata unei aseiste"]

09:00 – suna ceasul intr-un stil demn de Vanilla Sky: (voce blonda) “Deschide ochii, puisor! Este timpul sa te trezesti.”
09:02 – mormaie nervos, cu ochii inchisi intinde mana inspre ceas si il opreste.
10:30 – deschide ochii. Se ridica buimac. Par ciufulit, ochii rosii umflati de prea putin somn.
10:35 – ajunge in baie. Se uita in oglinda: “Iisuseee!! Arat ca un rahat. Sa fac un dus revigorant, poate imi revin.”
10:50 – intors de la dus, verifica imaginea din oglinda: “Tot nu e bine. Ar trebui sa ma tund, iar mi-a crescut prea repede parul. A trecut doar 1 luna de la ultimul tuns.”
10:55 – “Sa ma barbieresc. Asa acu parca arat mai bine. Defapt stai. Sa ma dau cu crema asta pe care mi-a dat-o Cristina.”
11:05 – se holbeaza in oglinda. Apuca la intamplare unu din multiplele flacoane de pe etajera din fata oglinzii. E ultimul parfum de la Versace – for men. In reclama acestuia scria: “Pentru barbati puternici.” Gand: “Si io normal ca sunt un barbat puternic. Si viril. Si destept. Foarte destept. O sa obtin o marire de salariu azi.”
11:20 – in bucatarie. Mananca tacticos un rest de pizza. Soarbe sucul natural de portocale. Calm absolut.
11:30 – suna mobilul. (blackberry, telefon de servici) “Alo, da?” “Ce faci, bai baiatule? Nu ai de gand sa apari si tu la faculta sa-ti dai examenu ca te pica nemernica asta ca cica nu te-a vazut la fata vreodata!” “Azi avem examen?” “Da, geniule. Misca-ti curul ala corporatist. In 20 de minute trebuie sa fii aici.” “Ah, fuck! Ok. Ne vedem acolo.”
11:32 – comanda un taxi.
11:55 – pe holul facultatii, in fata salii de examen. “Ce faci bai tampitule? Nu te-am vazut prin Bamboo aseara.” “Am de lucru, bai tampitule! Si in plus de asta, Bamboo este pentru manelisti lipsiti de creier ca tine!” “Bine ca esti tu destept cu salariul ala in euroi al tau. Nu ai de gand sa intri in sala?” “Mai raman putin aici. Am ceva de vorbit cu profa.”
12:05 – apare profa. Femeie in varsta, acra de atata stat in sistemul de invatamant.
12:06 – “Buna ziua, doamna profesoara. Sunt George de la grupa 2.” “Buna ziua. Ce doresti? Nu ai examen acum cu mine?” “Ba da. Stiti, vroiam sa vorbesc putin cu dvs. inainte…” “Scuteste-ma de scuzele tale patetice. Nu ma intereseaza.” “Nu, stiti nu e vorba de nici o scuza. Vroiam sa va inmanez ceva.”
12:10 – profa se uita in plic si zambeste aproape matern: “Bine, puisor! Poti sa pleci. Ai trecut!” “Sarut mana, doamna profesoara!”
12:40 – inapoi in apartament. Deschide laptopul. Isi citeste mailurile.
13:30 – suna mobilul. “Bai acesta! Ce ai facut? Nu te-am mai vazut la examen…” “Am rezolvat prin mijloace “corporatiste”, scumpul meu!” “Sa dea naiba! Tu smecherule!”
13:45 – suna mobilul. “Buna, iubire! Ce mai faci? N-am mai auzit de ceva zile nimic de tine.” “Buna, papusa! Da, am fost ocupat cu serviciul, scoala etc.” “Crezi ca ne putem vedea diseara? Mi-e dor de tine, scumpete!” “Pai stai sa vad ce program am…o secunda sa verific agenda.”
13:50 – in agenda sta scris: “Ralu – ora 19, parcare Mall Vitan”, “Miki – ora 21, la ea acasa”, “blonda de la HR – ora 23, program prelungit la firma”
13:55 – Gand: “Hmm…cand dracu s-o mai vad si p-asta.” Vocea de la telefon: “Hai mai iubitule. Asa de ocupat esti?” “Da, scumpete. Se pare ca stau in conferinte cu canadienii pana tarziu azi. Trebuie s-o lasam pe alta zi.” “Bine, iubire. Ne mai auzim in weekend atunci. Te pupic dulce!” “Da, si io. Pa pa!”
14:20 – se urca in taxi. Butoneaza febril blackberry-ul pentru a reprograma cateva “fane”.
15:00 – ajunge la sediul firmei. Intampinat de secretara: “Buna ziua, domnu` George! V-am pregatit cafeaua. Sefu` mare va asteapta la el in birou.” Zambeste senzual si continua: “Bafta! Va tin pumnii!” Clipeste pe sub gene.
15:30 – aterizeaza in biroul sefului. “Buna George. Nu te retin mult ca sunt canadienii pe fir. In legatura cu cresterea salariala pe care ai cerut-o…” (confident) “Da, Cristi?” Moment de tacere.
15:35 – “Am o veste proasta pentru tine, George. Am primit reclamatii de la anumiti angajati.” “Cum asa, Cristi?” “Asa bine. Se pare ca nu esti potrivit pentru acest job pana la urma. Nu ai stofa de manager.” “Dar Cristi, ce Dzeu! Diplomele mele atesta ca…” “Nu prea ma intereseaza diplomele tale obtinute prin spaga! Pe mine ma intereseaza eficacitatea. Si intarzie sa apara!”
16:00 – iese din birou abatut. Se ciocneste pe culoar de secretara: “Ce-ati rezolvat domnu`George?” “Rahat pe paine am rezolvat, Mirela! Lasa-ma in pace ca sunt nervos!” “Dar de ce?” “Pentru ca angajeaza un politehnist in locul meu. Cica io nu-s eficace! Cica io ma tin dupa fuste, in loc sa-mi fac treaba!” “Pai, domnu` George… cu tot respectu…stiti ca io va simpatizez foarte tare… dar chiar va tineti dupa fuste!”
16:30 – paraseste biroul, uitandu-se cu ura inspre secretara: “Cu siguranta a fost ea. Vroia mai mult. Nu s-a multumit cu o noapte de sex…vroia mai mult…nimfomana dracu! Auzi sa angajeze un tocilar de la Poli! S-a intors lumea cu susu in jos!”
19:00 – acasa, gugalind dupa joburi in strainatate.
19:10 – suna mobilul. Gand: “La naiba! Va trebui sa renunt si la bijuteria asta.” Raspunde. Voce blonda: “Pisi, unde esti? Te astept de 10 minute.” Gand: “Ah, drace! Proasta ma asteapta la Mall…am uitat de ea!” In telefon: “Papusa, mi s-a intamplat o nenorocire!” “Ce anume, iubire?” “Mi-au zgariat BMW-ul de servici. Si a trebuit sa-l duc repede in service, ca altfel imi fac astia gura si imi scad din salariu…”
19:30 – scapa de proasta. “Bine ca le-am amanat pe celelalte.”
21:00 – formeaza un numar. “Ce faci, pisicuto?” “Bine, draga. Dar vai, mai traiesti?” “Da, scumpa. Am fost foarte ocupat cu serviciu etc…stii tu. Imi pare rau ca n-am mai dat nici un semn. Ia zi nu-mi faci o vizita, ca sunt cam bolnavior?” “Pai daca esti bolnavior, ar trebui sa chemi o doctorita sa-ti faca o vizita, nu un inginer.” “Hai mai, nu fi sarcastica…” “Nu sunt, dragule. Sunt doar foarte ocupata. Am primit un job nou de manager. De maine incep…”
21:30 – inchide telefonul nervos. “Curva naibii! M-a lucrat. S-a razbunat! Ea e politehnistul! Fuck!”
22:00 – iese pe usa, indreptandu-se spre Bamboo. In taxi formeaza un numar: “Hai, frate ca apar si io in Bamboo in seara asta. Sa facem ravagii printre gagici. Am nevoie de asta…”