Azi am fost sa fac unul din cele 2 lucruri ce-mi displac profund si care, de fiecare data, imi adancesc depresia deja existenta sau imi creeaza una noua. Este vorba despre cumparatul de incaltaminte. In general, am probleme cu gasitul unei perechi care sa-mi placa si care sa-mi si vina bine pe picior, iar in particular, am si mai mari probleme in a gasi cizme care sa mi se potriveasca, sau, mai simplu zis, cizme carora sa reusesc sa le inchid fermoarul pana sus.

Dincolo de faptul ca toata productia italieneasca de incaltaminte parca este destinata unei clientele in care domina tot felul de handicapuri si boli digestive sau anorexii nervoase, dincolo de faptul ca produsele nemtesti sunt facute pentru orasele lor curate si civilizate (majoritatea sunt din piele intoarsa), unde nu exista noroi si balti, pentru ca sistemul de canalizare chiar functioneaza, dincolo de faptul ca produsele romanesti in majoritatea lor sunt copii fidele a modei de acu N ani sau chiar modele hidoase destinate unui anumit tip de clientela care sta mult timp pe centura, precum ziceam… Dincolo de toate aceste aspecte dezastruoase ale produselor de incaltaminte gasite in comert, in aceasta capitala a jegului, mai exista ceva: NESIMTIREA SI NEPROFESIONALISMUL VANZATOARELOR!!

Ca nu stiu sa vanda este una, ca mai si jignesc clientul este deja o gravitate peste care patronii nu ar trebui sa treaca cu vederea! Astazi, ca si in alte dati de altfel, am dat peste cateva (toate cu exceptia uneia?!) astfel de personaje. Discutia se desfasoara rapid, eu incercand sa le zic ce caut, ele aratandu-mi aceleasi modele probate de mine anterior, eu refuz zicand ca stiu ca nu voi incapea in acele cizme, ele continua in prostia lor sa insiste cu argumente de genul “dar stiti ca pielea se mai lasa… si au si elastic aici pe lateral”, mie imi creste deja tensiunea pentru ca stiu ce va urma… Le zic ca imi cunosc piciorul si ca am gamba lata si ca NU se vor putea inchide cizmele, decat daca imi tai din picior! In acest moment exista 2 optiuni: unele incearca eroic sa ma incalte, iar in situatia neplauzibila in care reusesc, in momentul in care ma ridic in picioare simt cum circulatia sangelui a fost oprita si simt cum imi vor amorti picioarele in scurt timp. Ele, evident, sustin in continuare ca “se vor lasa”. Cand? Dupa ce mi se atrofiaza mie piciorul? Dupa ce mi se va usca si va cadea?!

Cealalta optiune este cea mai marsava. Dupa ce le zic despre neputinta mea de a inchide fermoarul, incep sa injur, evident, producatorii unor asemenea cizme in care imi incape mana si atat, iar raspunsul vine absurd in apararea acestora, de parca ar fi angajate direct de catre ei si nu de catre un magazin care are interesul sa aduca marfa care sa se VANDA, in primul si primul rand. Raspunsul este neschimbat in aceste situatii, impertinenta identica: “Toata cizmele sunt cu calapod normal. Aveti un picior anormal (atipic, mai gros, etc)?” Ineptiile debitate sunt pe aceeasi tema. Jignirea clientului s-a produs, ziua mea a fost stricata, coarda sensibila a nervilor a fost atinsa inca o data.

Abtinandu-ma in repetate randuri sa le raspund violent cu un “Vrei sa simti piciorul meu anormal in bot?”, cred ca data viitoare cand voi mai intalni asemenea specimene, voi cere sa vorbesc cu patronul lor. Daca si patronul este dobitoc, poate ar trebui sa intru in actiune si sa-mi infig adanc picioru-mi anormal in moaca lor.

Intr-un final glorios am intalnit unica vanzatoare de bun simt care isi cunoastea marfa si stia cum s-o vanda. Asadar, dupa multi nervi, am reusit sa cumpar ce vroiam. D-abia astept sa merg la shopping de pantaloni, acesta fiind celalalt lucru deprimant si provocator de nervi… Pana atunci insa, incerc sa ma calmez si sa ma bucur de starea de bine adusa de o pereche noua de incaltaminte.

Paolo Nutini – New Shoes

De mai bine de 1 luna, cred, ma confrunt cu o situatie enervanta, care in ultimele zile a ajuns la stadiu de exasperanta si obsesiva. Pe scurt, ma luptam cu un inamic invizibil, un ceva din sfera insectelor care ma pisca in mod constant. Ceilalti din casa nu sufera de simptome similare, de unde rezulta ca ganganiei ii place sa stea la mine in camera. Asta a dus la masuri de forta majora precum o curatenie serioasa si tone de insecticid turnate prin diverse unghere ale camerei. (Sper sa nu ma intoxic inainte sa moara netrebnicu!)

Azi atinsesem apogeul paranoiei, incepand sa cred ca este totul in capul meu sau ca este vreun efect psihosomatic, gen placebo sau alte aiureli. Asta pana cand sa-l vad!!! S-a confirmat teoria lui tata. Ce e mic, negru si sare de 100 de ori si mai bine decat dimensiunea lui? Si, sa nu uit, pisca ca nesimtitu? Puricele!!!!!

De unde a aparut la mine in camera nu pot sa-mi imaginez. Nu posed animale de casa si nici nu ma dau in vant dupa mangaiatul cainilor vagabonzi, pe care nu-i sufar de altfel! Acum ca inamicul a fost identificat, urmeaza lupta adecvata. Care este aceea, insa? Aveti vreo solutie pentru mine?

HEEEEELP!!!!!!

[later edit:] Am dat cu ceva toxic mai dur si pare ca pentru moment i-am alungat pe nemernici. Intentionez sa toxific toata casa, si mai apoi tot blocul. >:)